Am gasit in "Dulce ca mierea e glontul patriei" un Petru Popescu superior celui din "Supleantul". Un scriitor de forta, concentrat si migalos, atent la imagine, dar si la profunzime. Intre cele doua carti, 38 de ani. Marca Popescu a ramas, dar a fost spoita, dupa umila mea parere, cu amprenta comercialului. De aceea, pana la noi romane, mi se pare ca pentru a-l cunoaste pe Petru Popescu trebuie sa-i citesti opera din tinerete. Scriitorul a respectat aceeasi reteta in ambele volume amintite: o poveste...
Alte posturi despre: Cartea Romaneasca | Petru Popescu